Am simtit nevoia imperioasa sa prezint imediat public scrisoarea anonima pierduta a unui probabil jucator The West, adresata, dupa cum incepe, lui Leonard Doroftei, adica nu - destinatarul este, pana la urma, chiar Mos Craciun:
“Draga Mosule,
Aflat intr-o stare euforica avansata de la o socata acidulata uitata in camara, imi imaginez/intrezaresc, nici nu mi-e prea clar, o lume a vestului indepartat domestic - ca il joc acasa sau printre picaturi la serviciu (nu de sudoare ci de apa condensata ce se prelinge de pe tavan - e un spatiu de lucru mai special), o lume feerica, in care exista o fraternitate perpetua intre jucatorii care se dueleaza cu pistoale cu apa, respectiv cu capse, cu daune maxime – firave dusuri reci si un zgomot usor spre moderat; intre luptatorii de la forturi care utilizeaza numai pusti cu aer comprimat, suflandu-si unul altuia (in ureche) ultimile bancuri, intre moderatorii de concursuri si jucatorii participanti , fiind toti premiati, nu numai prin tragere la sorti ci si cu un premiu pentru simpla (sau complexa) participare; intre serifi si banditi, primii facand cinste cu o cazare gratuita, iar ceilalti insistand s-o plateasca la pret de hotel de lux: intre patronul saloon-ului si musterii, primul dand mancare dar mai ales bautura gratuita cu o mana tremuranda, nu de emotie ci fiind o consecinta a numarului marisor de pahare baute, in plus acordand ca bonus o seara zbantuita cu locatarele caminului batran (cladirea avand peste 100 de ani) dar populat cu personaje juvenile (la suflet) dar debile … la portofel, iar beneficiarii, simtindu-se jigniti, sa-l ia la o bataie... cu flori (de gheata) … Ce ti-e cu socata asta fermentata! – ajungi sa ai reverii idilice intr-o lume reala a estului apropiat.
Inchei grabit ca mi s-a facut somn si iti urez numai bine, sa treci pe la mine mai des, nu doar o data pe an – tot pe fuga, asteptand cu nerabdare indeplinirea dorintelor mentionate cat si alte cadouri surpriza! Nu mai e cazul sa ma semnez ca ma (re)cunosti foarte bine de atatia ani de cand ma vizitezi - sper!”