PocRauul
Greenhorn
Cupidon, copil ştrengar
Şi cam aiurit din fire,
Pune oamenii pe jar,
Răspândind, în jur, iubire.
Cine poate să-nţeleagă
Cum alege, la-ntâmplare,
Ajungând să-ţi fie dragă
O persoană oarecare?
Cu un arc şi c-o săgeată,
Reuşeşte să te fiarbă
Şi îţi schimbă viaţa toată,
Semn că dragostea e oarbă.
Însă Cupidon, arcaşul,
Nu e orb, el vede bine
Şi-ar putea gândi poznaşul
Când să tragă şi în cine!
Şi cam aiurit din fire,
Pune oamenii pe jar,
Răspândind, în jur, iubire.
Cine poate să-nţeleagă
Cum alege, la-ntâmplare,
Ajungând să-ţi fie dragă
O persoană oarecare?
Cu un arc şi c-o săgeată,
Reuşeşte să te fiarbă
Şi îţi schimbă viaţa toată,
Semn că dragostea e oarbă.
Însă Cupidon, arcaşul,
Nu e orb, el vede bine
Şi-ar putea gândi poznaşul
Când să tragă şi în cine!