1 IUNIE

Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.

DeletedUser26971

Guest
O zi memorabila din copilarie...cand a venit tata din RDG incarcat cu ciocolata si o mingie de baschet. A fost ziua cand am spus adio fotbalului din curtea scolii si bun venit baschetului (pe atunci nu stiam ca se numeste streetball).
 

Atașamente

  • concurs 1 iunie.jpg
    concurs 1 iunie.jpg
    294,5 KB · Vizualizări: 4

DeletedUser22125

Guest
http://prntscr.com/jqiq12
Despre amintiri din copilarie as putea spune multe (ex: lapte gros, va ti ascunselea, capra noua , etc) , ceia ce nu se mai joaca copii din ziua de azi . LA MULTI ANI copilasi !!!!
 

DeletedUser5681

Guest
O amintire frumoasa din copilarie o am cand am invatat sa merg pe bicicleta, pe o semicursiera de adult cu cadru orizontal. Si fiind f mic, mergeam cu bicicleta inclinata si cu piciorul bagat pe sub cadru :))
 

Atașamente

  • west fort2.jpg
    west fort2.jpg
    245,7 KB · Vizualizări: 3

DeletedUser26889

Guest
Mi-aduc aminte cu nostalgie de clipele minunate petrecute in copilarie,toate acele jocuri gen sotron,tara tara vrem ostasi,adevar sau obligatie,atinselea,ascunselea si multe multe alte jocuri care faceau ca ziua sa ma uite ,ajungand la ora 11 noaptea acasa.Cand ma cataram in toti copacii facad asa zisele "casute" ce reprezentau de fapt doar o parte dintr un pom pe care trebuia sa ti o alegi.Toti copacii au fost saracii la randul lor casute,cand ne urcam cate 6 ,7copii. Norocul lor era ca mai eram vazuti de "pensionarii de la balcon care nu aveau ce face decat sa ne strice noua distractia" si fugeam pe ruptelea fara sa ne mai uitam inapoi ...Era de vis cand ne aruncam in mormanele de frunze ,toamna si ne prafuiam din cap pana in picioare,respirand praful ala pana in fundul plamanului.Dar noua ce ne pasa ca eram murdari din cap pana in picioare sau ca printre frunzele alea erau urechelnite si fel de fel de insecte.Ce ne pasa noua ca mama statea zilnic sa ne spele hainele.Imi aduc aminte aproape vag cand furam trandafiri ,mari,frumosi(soi care nu prea l am mai intalnit)si ii tocam in paharele de sifon cumparate dupa o zi de joaca,facand un terci pe care noi vroiam sa il vindem.Chiar daca nu vindeam nimic si nu ne baga nimeni in seama, radeam cu gura pana la urechi unul de celalalt cand incercam sa ne "vindem marfa".Sau cand mai jucam cate un joc cu mingea si spargeam cu sau fara voie cate un geam si eram alergati printre toate blocurile,parcurile dar mai ales cand ne "parau" parintilor si eram nevoiti sa intram in casa si sa ne uitam la ceilalti copii cum se joaca,din inchisoarea noastra de zi "balconul".Cate amintiri...Habar nu aveam noi ce inseamna grijile parintilor si celor din jur ,noi eram concentrati pe propriile noastre trasnai si nebunii care ne inveseleau ziua ,eram niste semizei care isi puteau desena lumea in culori nu ca cei mari doar in alb si negru.
Una din cea mai mare trasnaie facuta de mine si pe care nu am sa o uit niciodata ,este Trasnaia cu manusa.Totul incepe intr-o dimineata superba ,asa cum o vede fiecare copil,in care mama m-a certat si daca nu ma insel am primit si o palma.Copil rau cum eram eu pe atunci ,cum puteam eu sa accept asa ceva si ma gandisem eu "Da de ce ma bate mama mereu ,de ce sunt eu proast si stau sa ma bata ,stai ca fac eu ceva sa nu ma mai bata...".Ce credeti ca mi-a trecut prin minte? Mda...sa fug de acasa .Dar ce credeti ca am luat cu mine? Va ganditi ca ceva de mancare, bani,apa?NU... eu mi-am luat pistolul cu bile si o manusa de 6000 de bile de pistol (colectia mea de pe atunci) si am plecat. Bineinteles ca habar nu aveam unde ma duc si nici prin cap nu imi trecea ce voi face si toate astea pentru ca stiam sigur ca am manusa mea cu bile si nu o sa am nevoie de altceva.M-am invartit,m-am rasucit si m-am intors inapoi pentru ca nu imi placea zona prin care planuiam sa merg.Am incercat prin alta zona,unde mi-am si pierdut manusa mea cu 6000 de bile ,deci imi pierdusem proviziile supravietuirii in viziunea unui copil.Dar tot incercand si incercand m-am trezit tot la mine in cartier.M-am enervat ca nu stiam pe unde sa ma duc si ca am pierdut si bilele si m-am intors acasa pentru ca nu stiam ca e atat de greu sa pleci de acasa,mai ales cand nici nu stiam prea bine decat o bucatica din cartier.La 6 ani ce vrei?Faza tare este ca ,ajunsa acasa,m-a luat mama la zori ,eu lasand inainte sa plec de acasa un biletel "De adio".A ras mama de mine nitel si i-a trecut.Ea cred ca a uitat,eu nu :))

http://prntscr.com/jqjehs
http://prntscr.com/jqjeuh
 

DeletedUser25936

Guest
Cea mai frumoasă amintire din copilărie a fost prima dată când m-am urcat într-un copac..am coborât din el îmbrățișându-l (durere)

http://prntscr.com/jqk06r
jqk06r

jqk06r
 

DeletedUser27098

Guest
Dragi prieteni de pe West.ro,

Sunt la prima mea postare și am emoții – nu știu cum va ieși (mai ales partea cu raportul bătăliei de la fort).

Îmi place mult acest joc (deși am depășit de ceva vreme vârsta copilăriei, bucuria de a juca este mare). Mă bucură să văd la mulți dintre colegii de joc aceeași plăcere a jocului.

Din copilărie îmi vin în minte serile de vară petrecute la bunici, în parfumul florilor, între care se detașa Regina nopții. De asemenea, zilele copilăriei erau minunate – trebuia să mergem „la vărzărie“, unde bunicii aveau o grădină cu legume și noi trebuia să îngrijim plantele – plivit, udat, etc. sau să mergem în satul vecin, la Magazin, pentru cumpărături, ocazie cu care mergeam pe sub poala unei răcoroase păduri de gârnițe (un fel stejari mai mici).

Îmi doresc să întâlnesc cât mai mulți jucători care se bucură de joc.

Vă mulțumesc pentru organizarea acestui concurs și doresc succes tuturor,

DomnicaG


 

Atașamente

  • West_ro_Hawaii_Raport_batalie_DomnicaG_1.jpg
    West_ro_Hawaii_Raport_batalie_DomnicaG_1.jpg
    227,2 KB · Vizualizări: 10

DeletedUser13774

Guest
copilarie, cel mai dulce cuvant, cea mai frumoasa perioada a vietii, pacat ca nu beneficiem decat de una, nu?
[report=10149738907d2b5cace]Raport de bătălie: Gundabad[/report]
 

DeletedUser26876

Guest
Cele mai superbe vacante de vara le aveam cand eram copil, in fiecare dimineata plecam de acasa de la ora 7 si ma intorceam seara la 9, obosit, dar fericit, caci nu conta cat de lovit veneam, contau cicatricile de fericite imprimate in mine, zi de zi, vara de vara.
http://prntscr.com/jqnzy7
 

DeletedUser13859

Guest
Sunt multe amintiri din copilarie, dar m-am decis sa va impartasesc una dintre ele, si anume: prima mea zi la pescuit. Am iesit cu tatal meu la pescuit (la Vidraru). Cred ca stiti cat de greu este sa nimeresti ramele pe ac pentru prima data (normal, ramele trebuie sa mai miste in ac la prima lansare. Ale mele trebuiau resuscitate. Aratau ca o funda pe ac, de parca le faceam un ca cadou pestilor). Apoi prima lansare (nu este de mirare de ce nu au mai tras pestii cateva ore bune). Cred ca tatal meu a blestemat acea zi cand a zis suav: "Nu vrei sa incerci si tu?", dar si-a revenit repede, pentru ca in urmatoarea perioada eu eram cel care ii dadea lectii de cum se prinde (posibil sa fi fost perioada de inceput cu "norocul incepatorului").
 

Atașamente

  • Batalie 03.06.2018.png
    Batalie 03.06.2018.png
    460,1 KB · Vizualizări: 3

DeletedUser27060

Guest
Sunt multe amintiri frumoase legate de copilarie,colindele de craciun,cazermatele din ianuarie,soba,in fata careia stateam sa admir focul in fiecare iarna,serbarile de la scoala din primavara,orele in care ne jucam cu prietenii afara,vara,diminetile ploioase de toamna,care ne trimiteau la scoala cu umbrelele dupa noi,chiar si amintirea acelui ghiozdan poate mult prea folosit,incarcat cu carti si caiete,poate si un penar vechi,dar cele mai frumoase amintiri se leaga de persoane,persoanele pe care le purtam cu drag in inima,cu ocazia asta vreau sa vorbesc despre bunicii mei,despre momentele in care scoala era doar un vis,unde mergeau "copii mari" si asteptam cu nerabdare sa ma cheme bunica la masa,intr-un miros minunat,cum nici o alta bucatarie nu avea,momentele in care,mancam un sfert de farfurie,si eram satul de mancare,dar eram impins de la spate de bunici sa mananc tot "ca sa te faci om mare",poate unii dintre voi isi aduc aminte si desertul preferat,al copiilor 90-lor,care pe atunci,era mai bun ca orice ciocolata de acum,acea paine cu zahar,care o primeam doar daca terminam de mancat,desi pare putin,atunci fericirea noastra se baza pe lucruri simple,ca si aceasta amintire,este una simpla,dar trezeste sentimente atat de complexe,in care sunt animati inca odata,eroii copilariei noastre,care au facut tot posibilul sa ne faca fericiti,bunicii.
 

Atașamente

  • fort5.png
    fort5.png
    706,5 KB · Vizualizări: 4

DeletedUser27066

Guest
O amintire frumoasa din copilarie... Greu, spre imposibil de cules.. De ce ? Definitia copilariei ar trebui sa fie bucuria si frumusetea vietii, totusi am sa spun o povestioara care mi a marcat copilaria. Cea mai frumoasa ? Pentru mine da, pentru altcineva nu stiu si putin imi pasa. Eram destul de micut, nerealizind, poate, gravitatea problemei, doar simtind un sentiment "ciudat", nestiut, la acea varsta care mi "devora" gandurile. Cum ? Persoana cea mai de pret pentru un copil nu putea fi alaturi de mine, fizic, dar sunt singur ca mental mereu a fost, este si va ramane alaturi de mine intotdeauna, indiferent de situatie. Printr un singur accident prostesc, o clipa de neatentie soldat cu incapacitatea de vorbire si miscare, la acea clipa fara sanse prea mari de refacere, o pierdusem. De tot ? Nu, rezistase cateva luni, iar in acele cateva luni, care trecusera parca intr o clipa, cand nu putea vorbii cu mine, cand nu ma putea atinge, cand nu se putea bucura de anumite momente alaturi de mine, eu am invatat cu adevarat sa apreciez lucrurile, gesturile si absolut toate persoanele din jur, care raman alaturi de mine neconditionat in viata mea, fara vreun motiv anume. In fiecare clipa cand ma gandesc la aceasta intamplare, mereu in gandul meu a fost ai va ramane cea mai frumoasa amintire din copilaria mea. Cum naiba ? Simplu, pentru cateva luni in plus am putut fi alaturi de ea, de mama mea, iar in acele clipe am putut invata anumite lucruri de care unele persoane nici in momentul actual la 20,30,40 de ani nu si pot da seama. Apreciaza ti aproapele, indiferent de actiunile sale, de vorbele spuse, de calitatile sau defectele sale, pentru ca la un moment dat, intr o secunda il poti pierde si vei regreta toata viata. Mama mea mereu si a dorit un baiat de nota 10 si locul 1 in toate, asa ca in caz ca voi castiga, premiul il voi dedica ei. La multi ani tuturor copiilor..


Batalie de fort data 31 iunie
Batalie de fort data 1 iunie


Nu mai mergea sa editez, am mai adaugat inca o poza mai clara cu bataliile de fort, sa se vada mult mai clar NUMELE si DATA forturilor.
 

Atașamente

  • image.jpeg
    image.jpeg
    171,2 KB · Vizualizări: 5

DeletedUser24094

Guest
Aparent mi-a fost stearsa postarea, nu am vrut sa fiu "vulgar", dar. ma regasesc in majoritatea postarilor, in special cei cu vacanta la bunici, eu am crescut la sat, la mine zilnic era cum au fost la ei cea mai frumoasa amintire :D..
Dar, pentru mine cele mai frumoase amintiri vor ramane cele de sarbatori, cand ne strangeam toate rudele si colindam pe la fiecare'n parte... eu eram ala care sugea fiecare picatura din pahare, prima mea coma alcoolica. Sunt moldovean.


ZI2zxt5.jpg
 

Demostere

Greenhorn
Cea mai buna amintire din copilarie spuneti?
Hmm...as zice ca aia ar fi de departe serile in care ma jucam cu prietenii pe afara si trebuiau parintii sa ne ia cu forta in casa, acele momente cand nu ne pasa de nimic si faceam ce ne spunea inima au fost de departe cele mai bune din viata mea.
In ceea ce priveste raportul de batalie, nu pot sa postez asa ceva din cauza ca nu prea am timp sa merg la forturi :(
Intre timp am reusit sa ajung si la un fort sa ma laud si eu cu un raport
http://prntscr.com/jqt0b3
 

DeletedUser27032

Guest
Una dintre cele mai amuzante amintiri din copilarie a fost ziua in care, crezand ca este week-end si ca parintii mei au ceva cu mine, m-am dus in pijamale si papuci de casa la gradinita, aceasta fiind la 20 de minute de casa. Am fost foarte uimit cand am realizat ca era o zi normala de marti sau miercuri, iar eu eram singurul care era in pijamale.

pdHWtP.jpg
 

MarinG

Greenhorn
Dragi prieteni de pe West.ro,

Trebuie să recunosc că am depășit chiar și vârsta adolescenței, dar bucuria mea de a juca acest joc este mare. Îmi place să văd manifestări ale aceleiași bucurii de a juca la mulți dintre participanții la joc.

Din perioada copilăriei îmi vin în minte verile petrecute la bunici, în special când veneam cu vitele de la păscut și mă urcam mai întâi într-un cireș zvelt, cu cireșe pietroase, apoi în cel cu cireșe amare (tot zvelt) și le făceam în ciudă ciorilor care ar fi vrut și ele să se ospăteze…, dar când eram noi (eu cu cei doi frați ai mei) nu prea aveau succes.

Îmi doresc să întâlnesc/cunosc cât mai mulți jucători care se bucură de joc.

Mulțumesc organizatorilor acestui concurs (prin aceasta se dovedec a fi mari iubitori de joc, dar și de copii) și doresc să repete operațiunea ori de câte ori au ocazia,

MarinG
 

Atașamente

  • 2018_06_04_MarinG_Lumea1_raport_batalie_fort3.jpg
    2018_06_04_MarinG_Lumea1_raport_batalie_fort3.jpg
    122 KB · Vizualizări: 3

chelul

Greenhorn
Copilarie, AMUZANT...multe clipe frumoase....imi aduc aminte ca am fost odata la cumparaturi la un market si am plecat cu tot cu cos acasa, fara sa-mi dau seama. Asa rusine mi-a fost, ca am fugit repede tranversand tot orasul sa-l inapoiez...Ce tantos mai eram cu el la brat....ha-ha-ha. O seara buna tuturor !!!

http://prntscr.com/jqthog
http://prntscr.com/jqthog
jqthog

jqtfb2
 
Ultima editare:
Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Sus