1 IUNIE

Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.

DeletedUser27094

Guest
COPILĂRIA MEA


Câteodată stau şi mă gândesc la copilăria pe care am avut-o. A fost frumoasă. Abia aşteptam ca părinţii să ne mai lase singuri ca să ne jucăm în voie. Cred că fiecare are amintiri frumoase din copilărie şi fiecare poate să spună: mai frumoase ca ale mele nu a avut nimeni.
Când eram copil, gândeam ca un copil. Acum că sunt mare, gândesc altfel. Dacă aş fi iarăşi copil, însă cu mintea unui om matur, oare cum m-aş comporta? Nu aş mai fi copil. Aş fi un om micuţ, dar matur.
Copil înseamnă să nu înţelegi cum stau lucrurile şi să te minunezi de toate. Pentru orice lucru pe care-l vezi sau auzi să exclami: uaaaau! Spune un refren dintr-un cântec italian:
Când copiii fac, uaaau!
Ce minunăţie, ce minunăţie.
Iar eu mă ruşinez,
Că nu mai ştiu să fac, uaaau!
Oamenii mari nu mai ştiu să se minuneze de nimic… mai mult sunt trişti decât veseli.
Este o diferenţă între plânsul unui adult şi plânsul unui copil. Copilul plânge atunci când a primit bătaie de la părinţi sau când a fost certat, însă un adult de ce plânge? El nu mai primeşte bătaie de la părinţi. Plânge pentru că are interese: plânge că a fost trădat; plânge că a fost minţit; plânge când echipa favorită pierde; plânge când pierde pe cineva drag. etc!
Ce frumoasă a fost copilăria
Îmi plăcea să merg la câmp câteodată cu mama pentru că mergeam cu bunicul care avea căruţă. Bunicul mă lăsa să conduc eu căruţa care era trasă de vacă. Era bucuria mea. Stăteam în faţă, lângă bunicul. Cine mai era ca mine… Nu aveam maşină atunci, aveam doar căruţă, dar, bucuria mea era mare.
Acum dacă îmi este sete trebuie să torn apă în pahar şi apoi să o beau. De multe ori, copil fiind, alergam acasă de la joacă şi fiind însetat, nu mai luam paharul sau cana să beau apă, puneam direct gura in găleata cu apă rece şi beam până îmi potoleam setea. Îmi plăcea să beau aşa pentru că, dacă foloseam cana, apa se termina rapid din ea şi, astfel, îmi strica pofta de a mai bea. Mama mă mai certa, îmi spunea: „numai vaca bea aşa ca tine …”
Nu aveam celulare cum au toţi copii de astăzi. Şi, tare bine mai era. După ce veneam de la şcoală plecam la joacă. Uneori ne întorceam acasă pe la ora 10 seara. Când ajungeam acasă, mai primeam câte o mică ceartă: „Unde aţi fost, măi? V-am căutat peste tot. Aveam nevoie să te trimit la bunica după…”. Ce bine că nu aveam celular, că m-ar fi căutat mama şi îmi strica toată joaca. Bătaie de la tata, am primit doar de două ori. Ţin minte şi astăzi amândouă fazele şi motivele pentru care am primit bătaie. Nu degeaba se spune: „am să-ti trag o bătaie că nu ai să mă uiţi în veci”. Prima bătaie am luat-o pentru că am distrus un copăcel de măr. Abia făcuse pentru prima dată fructe că noi ne-am şi urcat în el şi pentru că era puiet şi fraged, i-am rupt aproape toate crengile. Când s-a întors tata acasă seara şi a văzut ce am făcut … A doua bătaie am primit-o că am lăsat să intre găinile în grădină şi au mâncat tot zarzavatul. Am meritat aceste două bătăi…
Nu aveam calculatoare, dar tot găseam noi ceva de joacă toată ziua. Ne jucam de-a caii. Eu, cum eram bun la fugă, eram mereu „înhămat”, adică mi se punea o sfoară pe după cap şi sub braţe, iar un altul ţinea în spatele meu de capetele sforii şi fugeam amândoi. Mă mai lovea cu o vargă, dar trebuia să accept, că doar eram calul. Ne împărţeam în mai multe echipe şi aşa fugeam unii după alţii pe toate dealurile şi văile satului.
Dacă se întâmpla să cădem şi să ne julim, nu căutam vinovaţi, ne ridicam şi continuam joaca.
Dacă cineva avea o sticlă cu suc, împărţea şi la ceilalţi din grup. Nu a murit nimeni că am băut din aceeaşi sticlă. Sau, dacă cineva avea o gumă de mestecat, adusă de tatăl lui din străinătate, după ce se sătura de mestecat o dădea şi la altul şi, aşa, săraca gumă trecea pe la mai mulţi, că doar, era din străinătate… Când citiţi aceste rânduri, nu aveţi decât să râdeţi, dar aşa era viaţa de copil. Nu gândeam ca acum. Atunci, parcă, totul era permis, nimic nu putea cauza o boală…
Dacă copiii de astăzi ar citi vieţile noastre din copilărie, poate, ar spune că am dus o viaţă de plictiseală. Dar, noi am fost foarte fericiţi. Mult mai fericiţi decât sunt unii copii astăzi…

[report=1781053747d933f9e]Raport de bătălie: Bræður í vopnum[/report]
 

DeletedUser24524

Guest
Singura amintire care-mi vine acum in minte sa petrcut cand avema undeva pe la 12-13 ani. Eram in curea scolii gimnaziale din cartier, dupa program desigur, si ma jucam prinsa cu ceilanti copii. Nu aveam voie sa fim acolo, curtea se inchidea dupa terminarea relor dar noi mai mergeam sa jucam fotbal ca doar acolo erau porti. Si imi amintesc cum alergam eu pe acolo de nebun doar ca sa aud cum ma striga mama de la poarta sa vin acasa sa mananc. Asta insemna pentru mine luna iunie, alergat de nebun cu prietenii. Nu stiu de ce asta mi-a venit in minte direct cand am auzit de copilariem :)
 

Atașamente

  • Screenshot_2.jpg
    Screenshot_2.jpg
    375 KB · Vizualizări: 2

DeletedUser27034

Guest
In copilarie eram cel mai fericit cand venea bunicul meu si ma lua de la gradinita la ora pranzului cand restul copiiilor se duceau la culcare. Nu imi placea deloc sa dorm la pranz si prin prisma faptului dat, am ramas marcat de acest moment. Probabil si faptul ca nu venea in de fiecare data, facea ca momentul sa fie unic. Desi nu pare cine stie ce, pe mine m-a frapat si-mi aduc aminte de el cu placere.
 

Atașamente

  • fort.PNG
    fort.PNG
    616,6 KB · Vizualizări: 2

DeletedUser18806

Guest
Untitled.png
[/QUOTE]
 

DeletedUser26141

Guest
O amintire frumoasă din copilarie este perioada în care m-au ispitit prietenii să mă apuc de acest minunat joc, THE-WEST (pe care îl jucăm și în ziua de azi) și concuram între noi pentru a vedea cine este mai bun.
https://prnt.sc/jqdd5j
jqdd5j
 

DeletedUser23040

Guest
Amintiri?Ar fi destule sincer...
De la jocurile din fata blocului,la primele boacanee facute.Excursiile din copilarie,permanenta idee de explorare a locurilor nestiute...Erau multe,nu mi-ar ajunge caracterele sa le scriu sincer.

UmD1K4W.jpg
 

DeletedUser27096

Guest
Nu pot spune care ar fi cea mai frumoasa amintire pentru ca am destule frumoase, dar as putea spune una dintre ele.


Totul se intampla intr-o dimineata calduroasa de vara, fiind in casa, din auzite afara se produceau zgomote puternice, iesind sa constat ce se intampla vazusem niste muncitori lucrand la un hidrant al strazii. Spre bucuria mea cat si a prietenilor mei acel hidrant se sparsese inundand valea strazii, facand astfel canalizarea sa numai functioneze. Fiind copil atat eu cat si prietenii mei nu am mai dat importanta de noroiul si microbii ce au fost adunati in acea balta in valea strazii. Am inceput cu toti sa sarim in apa si sa ne distram alergand si inotand de colo-colo. Cand au venit parintii mei de la munca m-au luat si m-au bagat la o baie calda sa ma curat de toata mizeria ce s-a adunat pe pielea mea.

Pot sa spun ca a fost o amintire frumoasa din viata mea, doar sa fi fost acolo ti-ai fi dat seama de bucuria ce o aveam pe fetele noastre.

https://i.imgur.com/qqlXKxu.jpg
 

DeletedUser27078

Guest
Suntem generatia a carei intreaga copilarie este o amintire frumoasa.Joaca pe afara,genunchii juliti mereu....dar bucuria sufleteasca ii vindeca rapid.Cea mai frumoasa zi a fost cand am primit prima pereche de rachete de badminton.
 

Atașamente

  • Screenshot_20180603-235658.png
    Screenshot_20180603-235658.png
    979,6 KB · Vizualizări: 4

DeletedUser27070

Guest
Cred ca amintirea cea mai memorabila pe care o am din copilarie e cand mi-a adus tata primul calculator. Era asa cu monitor tub :)). Din ce imi aduc aminte vreo 2 zile la rand m-am jucat continuu "Rex si comoara piratilor", parca asa se numea si din ce tin minte, mergea doar pe windows98.
https://imgur.com/a/jPQI1eW
 

Hibernial

Greenhorn
Pff la mine e mai trist, am multe amintiri din copilarie( vacantele la bunici, prima data cand am mers la peste), dar nu mai stiu care e cea mai frumoasa ...
print fort.png
 

LaurentiuTM

Greenhorn
ScreenHunter 23.png ScreenHunter 23.png http://[report=947441552e5ccb23de]Raport de bătălie: Crasma Old[/report]Ce mai pot spune in plus,toti cei cu 40+ stim de tenis cu piciorul,tuburi de bergman cu cornete("meseriasii"bagau ace dar dispareau din decor rapid)...off Doamne ca erau atatea "porcarii"din care-ti puteai infrumuseta copilaria,,,,Spunea cineva de cele 5 min de desene animate zilnice,de Ciresarii (nu stiu cati au citit-o,eu copil fiind atunci am simtit fiecare vorba...)
Ma opresc aici,consider ca am avut,cu bune,cu rele,o copilarie de invidiat!
P.S. Clasorul cu timbre era motiv de invidie!!!
 

Atașamente

  • ScreenHunter 05.jpg
    ScreenHunter 05.jpg
    530 KB · Vizualizări: 4
Ultima editare:

DeletedUser27040

Guest
buna ziua.
Vezi atașament 2968 wow. ce-a mai frumoasa zi din copilarie.. asta e greu, pt ca citind printre randuri mi-am adus aminte de nenumarate momente nebune din copilarie...
Am crescut de la 7 ani la tara, si am avut o copilarie cu multe peripeti... nu am avut computer pana la 14 ani. asa ca copilaria mea a fost afara.
greu de zis un moment.. adoram iarna cand ningea si ne adunam toti din sat sa mergem la sanius, sa pornim toti de o data si sa zburam ca nebuni fara sa ne gandim la consecinte. ce-a mai nebuna a fost o noapte cand am fost intuneric , vant si ningea, tot ce vedeam era becul de la coltul strazi :) dar asta nu ne oprea.
Vara sa merg cu animalele pe camp in acelasi timp faceam o tema sau mai citeam, dar de cele mai multe ori cu haniele noastre o poarta si bateam mingea pana pe inserate, trageau animalele acasa inaintea noastra :)
jucand carti cu cea mai buna prietena pana dimineata kemps, septica, cruce, orce..
sa zic ca poate unul din cele nebune e unul facut cu 2-3 ani aproximativ in urma, adica pe la 24 de ani.. poza cu imaginea copiilor spune tot :D) zi insorita cu nepototelul, am devenit si eu de ani lui :)

[report=16455197398c42da22]Raport de bătălie: Fort mic[/report]
Imi cer scuze ca am zis mai mult decat se cerea, sper sa fie acceptat totusi.


Am uitat ca trebuie sa se vada ziua raportului

[report=16454444702f93323e]Bătălia pentru fort începe: Fort mic[/report]
nu reusesc sa incarc poza unde sa se vada numele meu.
 

DeletedUser21369

Guest
Când eram mic, tata avea nişte reviste de fotografie (dacă mă străduiesc puţin, le şi găsesc). Toate aveau poze cu baloane colorate, pe un cer de un albastru ireal. Nu ştiu de ce, dar mi-au rămas în cap imaginile alea şi le-am asociat cu bunăstarea. Eu credeam că aia e cea mai tare chestie din lume: să mergi în locul ăla în care se înalţă baloanele astea multicolore şi să le priveşti până se ridică suuuus de tot.

https://prnt.sc/jqg393
 

DeletedUser27091

Guest
Nimic nu se compara cu momentele petrecute la tara, la bunici, cand descoperi cate "minunatii" exista pe lumea asta si te bucuri de tot felul de bunatati pe care ti le ofera natura.
 

Atașamente

  • Fort.JPG
    Fort.JPG
    161,7 KB · Vizualizări: 6

DeletedUser27073

Guest
jqi2ml
Poate o sa vi se para ciudat, insa amintirea pe care o tin minte de foarte mult timp este prima zi in care am mers la scoala, un taram nemaivazut pe atunci, ceva nou si interesant. Imi amintesc foarte bine, cum abia asteptam sa intru la ore, sau in weekend sa vina ziua de luni, ca sa pot merge mai repede la scoala. Am amintiri foarte frumoase de la scoala legate de colegi sau de profesori, chiar daca unora nu le place scoala sau trezitul de dimineata, eu cred ca acel loc este esential pentru continuitatea existentei omenirii, toate amintirile copilariei iti amintesc de scoala ..

(Nu ma lasa sa incarc poza, deci va las link)
http://prntscr.com/jqi2ml
 

Rakantoh0209

Greenhorn
Buna dimineata. Sunt multe amintiri de cand eram mic... prima zi de scoala, zilele pe terenul de fotbal, la pititea, lapte gros si multe altele
Un sentiment frumos am simtit cand mi-am dus fata pentru prima data la gradinita unde am fost si eu. Mi-am adus aminte cu placere de sala clasa in care am pasit si eu cu atat de multi ani in urma.
 

Atașamente

  • fort 1 iunie.JPG
    fort 1 iunie.JPG
    179,9 KB · Vizualizări: 3
  • fort 1 iunie raport.JPG
    fort 1 iunie raport.JPG
    193,1 KB · Vizualizări: 2

DeletedUser21892

Guest
Copilaria este cea mai frumoasa amintire a fiecaruia dintre noi. Inca ne credem copii pana la sfarsitul vieti.1.jpg
 
Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Sus