O amintire frumoasa din copilarie... Greu, spre imposibil de cules.. De ce ? Definitia copilariei ar trebui sa fie bucuria si frumusetea vietii, totusi am sa spun o povestioara care mi a marcat copilaria. Cea mai frumoasa ? Pentru mine da, pentru altcineva nu stiu si putin imi pasa. Eram destul de micut, nerealizind, poate, gravitatea problemei, doar simtind un sentiment "ciudat", nestiut, la acea varsta care mi "devora" gandurile. Cum ? Persoana cea mai de pret pentru un copil nu putea fi alaturi de mine, fizic, dar sunt singur ca mental mereu a fost, este si va ramane alaturi de mine intotdeauna, indiferent de situatie. Printr un singur accident prostesc, o clipa de neatentie soldat cu incapacitatea de vorbire si miscare, la acea clipa fara sanse prea mari de refacere, o pierdusem. De tot ? Nu, rezistase cateva luni, iar in acele cateva luni, care trecusera parca intr o clipa, cand nu putea vorbii cu mine, cand nu ma putea atinge, cand nu se putea bucura de anumite momente alaturi de mine, eu am invatat cu adevarat sa apreciez lucrurile, gesturile si absolut toate persoanele din jur, care raman alaturi de mine neconditionat in viata mea, fara vreun motiv anume. In fiecare clipa cand ma gandesc la aceasta intamplare, mereu in gandul meu a fost ai va ramane cea mai frumoasa amintire din copilaria mea. Cum naiba ? Simplu, pentru cateva luni in plus am putut fi alaturi de ea, de mama mea, iar in acele clipe am putut invata anumite lucruri de care unele persoane nici in momentul actual la 20,30,40 de ani nu si pot da seama. Apreciaza ti aproapele, indiferent de actiunile sale, de vorbele spuse, de calitatile sau defectele sale, pentru ca la un moment dat, intr o secunda il poti pierde si vei regreta toata viata. Mama mea mereu si a dorit un baiat de nota 10 si locul 1 in toate, asa ca in caz ca voi castiga, premiul il voi dedica ei. La multi ani tuturor copiilor..
Batalie de fort data 31 iunie
Batalie de fort data 1 iunie