In copilarie mi se zicea pescarul..toata ziua eram pe Crisul negru la pescuit de pastrav, eu aveam un bat de alun ca si undita, nu aveam nevoie decat de un fir de nailon legat in varful batului, un plumb si un ac. Intr-o buna zi a venit pe Cris un vecin, (care imi era si coleg de clasa) tare mandru sa-si incerce noua lui undita de bambus...uaau, in acele vremuri cine avea undita de bambus era cineva...si l-am rugat sa ma lase si pe mine pescuiesc cu ea sa vad cum "merge" (doar mi se zicea pescarul nu?). Ironia sortii a facut ca in acea zi cu undita colegului meu sa prind cel mai mare pastrav din viata mea, toate bune si frumoase pana cand al meu coleg mi-a luat din mana undita cu tot cu pestele prins in carlig si dus a fost. Eu fuga dupa el urland sa-mi de pastravul. Normal ca am fugit bocind acasa si le-am spus repede parintilor intamplarea. Am si acum imaginea pastravului inotand in cada vecinului, ca doar am urcat repede la el cu ai mei sa imi revendic captura
Mare balamuc a iesit, eu cu ai mei sustineam ca pestele imi apartine mie ca doar eu l-am prins, colegul tinea sus si tare ca a fost prins cu undita lui de bambus, bineinteles ca el nu le spusese parintilor ca eu am prins pestele, asa ca fain frumos l-am mai "pescuit odata" din cada si am plecat mandru nevoie mare cu el spre casa
https://prnt.sc/jqug2j