Salut, sunt Florin și deși y-ul din nick-ul meu ar da de înțeles ca am 11 ani, am de fapt 26. M-a înzestrat Dumnezeu cu un trup zvelt, statura înaltă și mușchi suficienți cât sa umple doua-trei galantare la comerciantul local de mezeluri și alte bunătăți din aceasta gamă.
Cu toate ca am trecut prin 26 de mișcări de revoluție ale Pământului în jurul Soarelui, una din cele mai mari pasiuni ale mele in sezonul alb a rămas datul cu sania. Asa că am fost, ca în fiecare an, în localitatea natala, Potârnichea din județul Suceava, pe faimosul deal unde se dau copiii mereu cu sania atunci când vremea le permite. Am încărcat sania în Wolkswagen-ul meu Passat 2006 TDI și m-am îndreptat spre locul cu pricina. Ce sanie, mă întrebați? Ajungem imediat și acolo. Am încărcat "bolidul" mic în bolidul mare si am
aterizat în parcarea de lângă Monza (asa ii ziceau copiii pârtiei respective, inspirați de celebrul circuit de formula 1 Monza, din Italia. Da, sătenii sunt mari fani Eurosport în Potârnichea). Ajuns în vârful dealului, dau de 4-5 dilimaci de vreo 8 sau 9 ani care se întreceau cu săniile, toți îmbrăcați în geci de piele cu Räikkönen, Alonso sau Schumacher (treaba cu Eurosportul era serioasa, v-am spus). Le-am propus să ne întrecem pana la poalele versantului și, ca să fie mai interesant, am pus la bătaie smartwatch-ul meu Apple Watch 2, achiziționat din veniturile abundente ale părinților mei care lucrează în industria petroliera.
Ei nu prea aveau ce sa puna pe masa, asa ca le-am propus sa-și pună la bătaie veșmintele din piele. Înainte să batem palma, aceștia mi-au inspectat minunăția de sanie, un copil întrebând "Nenea, da' ce e sub trapa asta?" "N-ai tu treabă!" i-am răspuns eu dându-i peste mânuța aia mică și muncită, de țară, aproape rănindu-l.
Sania era ca un paralelipiped din plastic și lemn de cireș, din cea mai buna calitate, cu un schelet din otel inoxidabil și tot felul de desene artistice făcute de însuși Bansky, celebrul graffer din New York. Fusese invitat de onoare în Potârnichea, cu ocazia hramului sfintei Marii.
Ne așezăm în linie și începem numărătoarea. 5.. 4.. START! Am strigat eu si am rupt-o la fuga în josul dealului, profitând de faptul ca am fost învestit cu sarcina pornirii întrecerii.
Pe la jumătatea cursei, un copil aproape că mă ajunge și ma întreabă: "Nenea, ce e cu sunetul asta de sub sania matale?" "N-ai tu treaba" îi zic eu și ma îndepărtez vertiginos la o simpla impingere a unei manete bine pitite. Ajung primul la linia de sosire, la distanta uriașă față de al doilea surclasat, îi aștept și pe ceilalți, culeg roadele vicoriei (5 geci de piele inscripționate cu motive F1), bag un dans din Fortnite ca sa știe puradeii cine-i boss-ul și dau sa plec. "Ce? Vă e frig și sunteți la 8 km de casă? V-aș lua cu mașina, dar în spate sta bolidul mic și în dreapta țin o ghinda pe care tocmai am găsit-o pe jos și țin mult la ea. BAFTA!"
Morala povestii? Sunt două: prima este ca o sanie cu motor câștigă întotdeauna. A doua morala este că .. vând 5 geci de piele, mărimi mici.
https://imgur.com/a/FLjpbXQ