Oda Romaniei
I
Precum focul ce ardea în soba bunicii,
Așa mocnește-n mine flacăra dreptății,
Precum poveștile despre război ale bunicului,
Așa fapte eroice vreau să-mpărtășesc și eu, fiului.
II
Precum sacrificiul bravilor eroi,
Așa trebuie să ne sacrificăm române, chiar și noi...
Precum răul din trecut și dușmăniile unor demoni însetați de sânge,
Așa și azi sunt monștri ce își ling colții, când văd cum o mamă suferă și plânge.
III
Nu înceta niciodată să aduci alese rugăciuni și laude,
Ca românul ce le ascultă și aude,
Să facă și el la fel ca tine, fiind cuprins de-o aleasă urmă de recunoștință,
Pentru cei ce au fost și cei ce ne sunt sfinți în credință,
Pentru cei ce au luptat cu trăire, dragoste și dor,
Pentru cei ce suferă și adesea mor,
Pentru cei ce călătoresc pe mare, pe pământ și în cer,
Pentru cei părăsiți și pentru cei ce pâinea de zi cu zi, o cer.
IV
Doamne, Tu cel ce îmi odihnești a mea făptură, în a Ta Veșnică Ființă,
Caută la față poporului tău român, ce se roagă cu credință,
Acoperă-L cu dragostea Ta, cu pace, dragoste și bunătate,
Păzește-L de rău și ferește-L de ale diavolului fapte,
Întărește-ne credința cea vie în Tine, Doamne,
Și fă din viața noastră o unică minune.
V
Bucură-te Românie ! Tu astăzi ești peste tot sărbătorită,
Zâmbește Românie ! Tu azi de-o lume-ntregă ești privită,
Stăruiește în puterea poporului tău,
Bucură-te de bine și întristează-te de rău !
VI
Române în această unică zi să nu te oprești doar la a petrece,
A bea, a mânca și a juca orbește,
Adu-ți aminte că toate ce astăzi le ai, au fost puse-nainte cu sacrificiu și durere,
Și înalță un cântec către țară, o rugăciune către Dumnezeu, aprinde o lumânare pentru eroi și zi plin de fericire,
Eu sunt veșnic român ! Eu pe tine Țară Sfântă te iubesc !
Pentru Dumnezeu și pentru țară eu sufletu-mi dăruiesc !
