DeletedUser17189
Guest
Cea mai frumoasa amintire...ziua in care am descoperit .....
Ultima editare de un moderator:
1 IUNIE
- Autor subiect odm
- Data de început
- Stare
DeletedUser6431
Guest
Nu stiu daca aceasta este cea mai frumoasa zi a copilariei mele, insa aceasta isi face loc in memoria mea in acest moment.
In fiecare zi era o gasca destul de mare de baieti si fete pe strada noastra dintr-un oras micut din regiunea Moldovei, dar in ziua respectiva parca ne-am sincronizat cu totii sa iesim, iar cineva a avut o idee excelenta si anume sa mergem la scaldat in Siret.
Eu eram prin scoala generala, iar media de varsta cam acolo era, pe la 13-14 ani. Cu noi erau doi vecini de vreo 20 de ani, deci se pune ca eram supervizati de adulti.
Ne-am organizat rapid, ne-am urcat pe biciclete, unul mai norocos pe scuterul sau, apoi am plecat pe drumul de pietris de 6-7 km pana la Siret. Eu n-aveam bicicleta atunci, asa ca am luat un loc pe cadrul unui amic. Cei care aveau bicicleta cu portbagaj metalic pe spate au pus o pernuta si au luat un pasager asa, mai "first class". La intoarcere am mers pentru prima data pe un scuter (ca pasager).
Stiam noi locul nostru pe care il frecventam in zilele acelea toride, era un golfulet (asa il si numeam noi, "la Golfulet") si era perfect pentru cei ca mine care nu stiau sa inoate. Nu era apa repede, nu erau curenti, era practic un fel de lac, cu o adancime crescanda, ideala pentru toata lumea.
Dupa cateva reprize de "polo" improvizat, am jucat "Capitanul". Nu stiti cum se joaca? O persoana sare in apa de pe un mal, iar cat timp e in aer, face o "schema". Ori o tumba, ori face "bomba", ori o pirueta, orice. Cine urmeaza, trebuie sa-l imite. Cel ce nu reuseste, este luat de mani si de picioare si aruncat in apa de pe acel mal. Probabil in ziua de azi unii ar ridica o spranceana la auzul acestor practici, dar erau alte vremuri atunci.
La plecare, unul din vecinii nostri mai mari a adunat gunoaiele noastre, plus inca o sacosa de bidoane de plastic si ambalaje de prin jur, fapt ce m-a atins putin si consider ca mi-a afectat (in bine) comportamentul.
La intoarcere, pana seara tarziu, am incins cateva meciuri de fotbal pana au venit ai nostri si ne-au luat "cu forta" acasa. Nu mai tin minte, dar cred ca am dormit bustean in noapta aia.
https://imgur.com/vnutrFp
In fiecare zi era o gasca destul de mare de baieti si fete pe strada noastra dintr-un oras micut din regiunea Moldovei, dar in ziua respectiva parca ne-am sincronizat cu totii sa iesim, iar cineva a avut o idee excelenta si anume sa mergem la scaldat in Siret.
Eu eram prin scoala generala, iar media de varsta cam acolo era, pe la 13-14 ani. Cu noi erau doi vecini de vreo 20 de ani, deci se pune ca eram supervizati de adulti.
Ne-am organizat rapid, ne-am urcat pe biciclete, unul mai norocos pe scuterul sau, apoi am plecat pe drumul de pietris de 6-7 km pana la Siret. Eu n-aveam bicicleta atunci, asa ca am luat un loc pe cadrul unui amic. Cei care aveau bicicleta cu portbagaj metalic pe spate au pus o pernuta si au luat un pasager asa, mai "first class". La intoarcere am mers pentru prima data pe un scuter (ca pasager).
Stiam noi locul nostru pe care il frecventam in zilele acelea toride, era un golfulet (asa il si numeam noi, "la Golfulet") si era perfect pentru cei ca mine care nu stiau sa inoate. Nu era apa repede, nu erau curenti, era practic un fel de lac, cu o adancime crescanda, ideala pentru toata lumea.
Dupa cateva reprize de "polo" improvizat, am jucat "Capitanul". Nu stiti cum se joaca? O persoana sare in apa de pe un mal, iar cat timp e in aer, face o "schema". Ori o tumba, ori face "bomba", ori o pirueta, orice. Cine urmeaza, trebuie sa-l imite. Cel ce nu reuseste, este luat de mani si de picioare si aruncat in apa de pe acel mal. Probabil in ziua de azi unii ar ridica o spranceana la auzul acestor practici, dar erau alte vremuri atunci.
La plecare, unul din vecinii nostri mai mari a adunat gunoaiele noastre, plus inca o sacosa de bidoane de plastic si ambalaje de prin jur, fapt ce m-a atins putin si consider ca mi-a afectat (in bine) comportamentul.
La intoarcere, pana seara tarziu, am incins cateva meciuri de fotbal pana au venit ai nostri si ne-au luat "cu forta" acasa. Nu mai tin minte, dar cred ca am dormit bustean in noapta aia.
https://imgur.com/vnutrFp
Ultima editare de un moderator:
DeletedUser26710
Guest
Pot sa spun ca una dintre zilele fericite din copilarie a fost aceea in care am descoperit The West
http://prntscr.com/jpn8bx
http://prntscr.com/jq9x8a
DeletedUser26891
Guest
Cele mai frumoase amintiri din copilarie cred ca ar fi prea multe ca sa le mentionez pe toate aicea totusi ce frumos era cand jucam fotbal pe maidan cu porti facute din 2 pietre iar cel mai gras era portar.
DeletedUser27092
Guest
În fiecare zi, în pauze, mergeam să căutăm indicii în jurul mormântului care nu avea ce căuta acolo.
Cei trei muschetari, două Diane, demne urmașe ale zeiței, și un Marius, eternul cavaler, țâșneam din scaune imediat ce auzeam clopoțelul, spre disperarea Doamnei Învățătoare, nerăbdători să ajungem cât mai repede la locul uitat de vremuri și să descoperim noi crâmpeie de informații care să ne ajute să dezlegăm misterul.
- Așteptați-mă, strigă gâfâind Marius, care obosise deja și cu greu ținea pasul cu noi.
- Haide, grăbește-te, strig eu, dacă îl descoperă altcineva până îți miști tu fundul?
- E, da! E acolo de zeci, poate sute de ani, nu pleacă nicăieri.
- Dar pauza da, pleacă, plus, am o nouă teorie.
- Ce teorie?
- Ai văzut ce a zis Doamna la mate despre cifrele romane?
- Ăăăă, parcă.... Se bâlbâie Marius și roșește ușor.
- Cum parcă? Adineauri a terminat... Indignarea din vocea mea se aude clar. Copiii ăștia.... Nimic nu știu...
- Bine că ești tu tocilară, restul avem chestii mai importante de făcut.
- Gata! Strigă exasperată colega și buna noastră prietenă. M-am săturat de voi și certatul vostru. Spune teoria!
- Știi că ne tot chinuiam să înțelegem semnele de pe piatra de mormânt? Dacă nu sunt litere ci cifre? CIFRE ROMANE. Spun eu cu un gest grandios plină de importanța și aerele de superioritate pe care doar un copil de opt ani le poate afișa. Deja știm că biata fată a fost îngropată de vie și că a zgâriat cu unghiile piatra de mormânt încercând să îl împiedice pe criminal să o bage în groapă. Dar dacă în afară de asta a vrut să lase un mesaj, un cod, ceva, pentru cei ce o caută cu siguranță? Dacă nu este singura? Dacă a descoperit un criminal în serie și ne zice acum că ea este a noua victimă?
- Neah, zice Marius, numai tocilarii știu cifre romane, auzi, cifre romane! Nu era mai simplu să scrie 9?
Toți îngenunchem în jurul mormântului și studiem cu intensitate, pentru a suta oară, zgârieturile de pe piatra de mormânt. Eu decid să dau iarba la o parte de la baza pietrei cu intenția de a mai săpa un pic. Speram să mai găsesc și alte semne. Smulg eu ceva petice de iarbă și așez palma pe pământ cum văzusem că fac detectivii în filme sperând să simt ceva. Ce? Nici eu nu știam.
Dintr-o dată simt că se mișcă ceva sub palma mea.
- Di, vino repede! Pune mâna aici! Fata este vie! Este încă vie și încearcă să iasă!
- Cum să fie vie?! Zise Marius, cu bucurie că în sfârșit știe el ceva ce eu nu știu. Atâta matematică ți-a prăjit creierul! Oamenii nu pot respira sub pământ! Dacă nu respiră, nu sunt vii! Concluzionează el umflându-și pieptul, tare mândru de el.
Dar draga mea prietenă nu îl ascultă și pune palma pe pământ lângă a mea. În secunda doi iadul se dezlănțuie. Ea țipă ca un strigoi venit din lumea de dincolo. Țip și eu, de frică, din simpatie, din cauză că mi-a confirmat că într-adevăr pământul se mișcă. Marius se uită alb la față la noi convins că am înnebunit amândouă iar apoi se uită în jos unde fuseseră palmele noastre, se albăstrește la față și făcând o piruetă de care însuși Baryshnikov ar fi fost mândru o ia la fugă spre Doamna care oricum venea spre noi.
- Ce este? Ce s-a întâmplat? Întreabă Doamna puțin speriată.
Noi nu eram genul de copii care să facem probleme. Noi panicați printre gâfâieli, lacrimi și panică îi explicăm cum de două săptămâni am găsit un mormânt în curtea școlii după niște tufișuri, despre cum am cules noi indicii și prin talentul de detectiv am dedus că o fată a fost îngropată de vie, cum noi am crezut că era moartă dar acum știm, ȘTIM, că e vie, VIE! Să cheme, ambulanța, poliția, pompierii! Trebuie ajutată!
Între timp auzind hărmălaia și ceilalți copiii se strânseseră în jurul nostru curioși. Doamna ne zâmbește blând și ne însoțește la mormânt. Se dovedește că lespedea era piciorul unei bănci de piatră de mult distrusă pe care cine știe ce generație de elevi încercase să scrijelească ceva, iar fata noastră moartă/vie era o cârtiță. Abia după ce ne-a arătat Doamna am observat că zona era plină de mușuroaie.
Anii copilăriei, în care din pietre, frunze, mușuroaie construiam mistere de proporții uriașe care ne captau atenția și ne stârneau imaginația!
https://postimg.cc/image/neoelxdez/
Cei trei muschetari, două Diane, demne urmașe ale zeiței, și un Marius, eternul cavaler, țâșneam din scaune imediat ce auzeam clopoțelul, spre disperarea Doamnei Învățătoare, nerăbdători să ajungem cât mai repede la locul uitat de vremuri și să descoperim noi crâmpeie de informații care să ne ajute să dezlegăm misterul.
- Așteptați-mă, strigă gâfâind Marius, care obosise deja și cu greu ținea pasul cu noi.
- Haide, grăbește-te, strig eu, dacă îl descoperă altcineva până îți miști tu fundul?
- E, da! E acolo de zeci, poate sute de ani, nu pleacă nicăieri.
- Dar pauza da, pleacă, plus, am o nouă teorie.
- Ce teorie?
- Ai văzut ce a zis Doamna la mate despre cifrele romane?
- Ăăăă, parcă.... Se bâlbâie Marius și roșește ușor.
- Cum parcă? Adineauri a terminat... Indignarea din vocea mea se aude clar. Copiii ăștia.... Nimic nu știu...
- Bine că ești tu tocilară, restul avem chestii mai importante de făcut.
- Gata! Strigă exasperată colega și buna noastră prietenă. M-am săturat de voi și certatul vostru. Spune teoria!
- Știi că ne tot chinuiam să înțelegem semnele de pe piatra de mormânt? Dacă nu sunt litere ci cifre? CIFRE ROMANE. Spun eu cu un gest grandios plină de importanța și aerele de superioritate pe care doar un copil de opt ani le poate afișa. Deja știm că biata fată a fost îngropată de vie și că a zgâriat cu unghiile piatra de mormânt încercând să îl împiedice pe criminal să o bage în groapă. Dar dacă în afară de asta a vrut să lase un mesaj, un cod, ceva, pentru cei ce o caută cu siguranță? Dacă nu este singura? Dacă a descoperit un criminal în serie și ne zice acum că ea este a noua victimă?
- Neah, zice Marius, numai tocilarii știu cifre romane, auzi, cifre romane! Nu era mai simplu să scrie 9?
Toți îngenunchem în jurul mormântului și studiem cu intensitate, pentru a suta oară, zgârieturile de pe piatra de mormânt. Eu decid să dau iarba la o parte de la baza pietrei cu intenția de a mai săpa un pic. Speram să mai găsesc și alte semne. Smulg eu ceva petice de iarbă și așez palma pe pământ cum văzusem că fac detectivii în filme sperând să simt ceva. Ce? Nici eu nu știam.
Dintr-o dată simt că se mișcă ceva sub palma mea.
- Di, vino repede! Pune mâna aici! Fata este vie! Este încă vie și încearcă să iasă!
- Cum să fie vie?! Zise Marius, cu bucurie că în sfârșit știe el ceva ce eu nu știu. Atâta matematică ți-a prăjit creierul! Oamenii nu pot respira sub pământ! Dacă nu respiră, nu sunt vii! Concluzionează el umflându-și pieptul, tare mândru de el.
Dar draga mea prietenă nu îl ascultă și pune palma pe pământ lângă a mea. În secunda doi iadul se dezlănțuie. Ea țipă ca un strigoi venit din lumea de dincolo. Țip și eu, de frică, din simpatie, din cauză că mi-a confirmat că într-adevăr pământul se mișcă. Marius se uită alb la față la noi convins că am înnebunit amândouă iar apoi se uită în jos unde fuseseră palmele noastre, se albăstrește la față și făcând o piruetă de care însuși Baryshnikov ar fi fost mândru o ia la fugă spre Doamna care oricum venea spre noi.
- Ce este? Ce s-a întâmplat? Întreabă Doamna puțin speriată.
Noi nu eram genul de copii care să facem probleme. Noi panicați printre gâfâieli, lacrimi și panică îi explicăm cum de două săptămâni am găsit un mormânt în curtea școlii după niște tufișuri, despre cum am cules noi indicii și prin talentul de detectiv am dedus că o fată a fost îngropată de vie, cum noi am crezut că era moartă dar acum știm, ȘTIM, că e vie, VIE! Să cheme, ambulanța, poliția, pompierii! Trebuie ajutată!
Între timp auzind hărmălaia și ceilalți copiii se strânseseră în jurul nostru curioși. Doamna ne zâmbește blând și ne însoțește la mormânt. Se dovedește că lespedea era piciorul unei bănci de piatră de mult distrusă pe care cine știe ce generație de elevi încercase să scrijelească ceva, iar fata noastră moartă/vie era o cârtiță. Abia după ce ne-a arătat Doamna am observat că zona era plină de mușuroaie.
Anii copilăriei, în care din pietre, frunze, mușuroaie construiam mistere de proporții uriașe care ne captau atenția și ne stârneau imaginația!
https://postimg.cc/image/neoelxdez/
DeletedUser6554
Guest
Amintiri din copilarie...Poate amintirile copilului meu ar fi mai recente
Sau poate papusa aia frumoasa din vitrina magazinului din centru, la care nici nu indrazneam sa visez, dar despre care totusi Mosul (Gerila, pe vremea aia, desi venea de Craciun) a aflat, nu stiu cum ...
https://screenshots.firefox.com/2uSfBO9DSKVVb13k/ro1.the-west.ro
P.S. Raman la parerea ca nu e corect sa se faca concursuri doar pe forum, pentru asemenea premii. Ar fi trebuit facut ceva in joc, pentru ca multi nu intra pe forum, nu prea avand de ce... Ar fi bine sa va anuntati colegii din orase, alianta, etc.
https://screenshots.firefox.com/HzVgnHFLNkTMoKKt/ro1.the-west.ro in caz ca celalalt nu e suficient
DeletedUser7326
Guest
Cum nu am avut o familie prea instarita, nu pot sa ma laud cu multe cadouri primite cand eram copil, dar pot sa ma laud cu prietenii mei de pe vremea aceea care erau cel mai frumos cadou pe care il puteam avea. Ma scoteau afara sa batem mingea pe strada, mergeam la bairamuri cu ei, mergeam la scoala cu ei, pierdeam vremea prin pauze si aveam si de la cine copia temele la nevoie.La batai eram spate in spate, la toate celalalte eram alaturi. Mergeam alaturi de ei si niciunul din ei nu se credea superior ca toti pe care ii intalnesc azi. Eram cu totii egali. Ei au fost cadoul meu de cand eram copil. Si le multumesc pana si in ziua de azi pentru asta. 1 iunie este o zi a copilului dar oricat de mari am fi, tot copii suntem. Tot ziua noastra este. La multi ani noua, tuturor !
Atașamente
DeletedUser25082
Guest
cea mai frumoasa zi din copilarie? au fost multe, prea multe in comparatie cu cele ale copiilor de astazi. insa incerc sa contribui la copilaria prichindelului si sa ma bucur in fiecare zi cu el, asa mai retraiesc poate inca o data copilaria mea. adica de cand ajung de la munca acasa, sa ne jucam impreuna, sa facem nazbatii, sa iesim la plimbare. copil poti fi si la30 e ani, si la 40 de ani, pana in ultima zi a vietii poti fi copil si poti incerca sa traiesti macar o clipa din fiecare zi la fel ca in copilarie.
Atașamente
DeletedUser27072
Guest
Copilaria a reprezentat pentru mine cea mai frumoasa perioada in care am putut vedea cel mai concis maturizarea fortata in urma intamplarilor cu iz constructiv...
Imi aduc aminte cu placere ca intr-una din zile am descoperit un lac destul de izolat la doar 100 de metri de casa ,inconjurat de o multime de copaci iar singura cale de acces era pe o panta de 60-70 de grade . Nu stiam de existenta lui si ce nu mai stiam e ca era format din apa rezultata din "treburile gospodaresti" .Descoperindu-l impreuna ca inca 2-3 vecini am inceput sa il exploram dar ce am observat e ca era acoperit de o pojghita negru-verzuie ( va dati seama de la ce) dar pt noi si pentru mintea noastra de copii era un mister ce trebuia elucidat... Dupa ca am facut o "sedinta " am ajuns la concluzia ca era petrol si am inceput sa sarim de bucuria ca vom fi bogati... Ne-am procurat niste undite (credeam ca petrolul se poate extrage cu undita) si am inceput sa impartim "petrolul" si tin minte ca mi-am negociat o parte mai mare... Si uite asa mi-am dezvoltat spiritul de antreprenor
Imi aduc aminte cu placere ca intr-una din zile am descoperit un lac destul de izolat la doar 100 de metri de casa ,inconjurat de o multime de copaci iar singura cale de acces era pe o panta de 60-70 de grade . Nu stiam de existenta lui si ce nu mai stiam e ca era format din apa rezultata din "treburile gospodaresti" .Descoperindu-l impreuna ca inca 2-3 vecini am inceput sa il exploram dar ce am observat e ca era acoperit de o pojghita negru-verzuie ( va dati seama de la ce) dar pt noi si pentru mintea noastra de copii era un mister ce trebuia elucidat... Dupa ca am facut o "sedinta " am ajuns la concluzia ca era petrol si am inceput sa sarim de bucuria ca vom fi bogati... Ne-am procurat niste undite (credeam ca petrolul se poate extrage cu undita) si am inceput sa impartim "petrolul" si tin minte ca mi-am negociat o parte mai mare... Si uite asa mi-am dezvoltat spiritul de antreprenor
Atașamente
DeletedUser27006
Guest
Amintiri din copilarie.....Intradevar in fiecare dintre noi salasluieste un copil....
Sunt atat de multe momente de care imi amintesc cu nostalgie....
Una dintre amintiri: in vacante mergeam la bunici, la tara. In special in vacanta mare. Imi placea mult acolo pentru ca aveam verisori si verisoare de varsta mea si incingeam ulita. Ce mi-a venit in memorie acum? Mirosul de paine proaspata facuta pe vatra de bunica...facea niste painici sub forma de porumbei...sa isi bucure nepotii...Doamne de gust divin aveau.... Si de asemenea mirosul si aroma perelor pe care le luam noaptea din copac...Ziua nu puteam pentru ca ne fugarea bunicul.... Erau mari si inca destul de verzi, insa pentru noi erau nemaipomenite....
http://prntscr.com/jqb3py
Sunt atat de multe momente de care imi amintesc cu nostalgie....
Una dintre amintiri: in vacante mergeam la bunici, la tara. In special in vacanta mare. Imi placea mult acolo pentru ca aveam verisori si verisoare de varsta mea si incingeam ulita. Ce mi-a venit in memorie acum? Mirosul de paine proaspata facuta pe vatra de bunica...facea niste painici sub forma de porumbei...sa isi bucure nepotii...Doamne de gust divin aveau.... Si de asemenea mirosul si aroma perelor pe care le luam noaptea din copac...Ziua nu puteam pentru ca ne fugarea bunicul.... Erau mari si inca destul de verzi, insa pentru noi erau nemaipomenite....
http://prntscr.com/jqb3py
Atașamente
sorin555
Greenhorn
In prima zi de scoala din clasa I-a in drum spre scoala am adormit sub un copac, dupa ce m-am trezit am mers totusi la scoala dar nu mai era nimeni, asa ca a trebuit sa iau cartile in a 2-a zi de scoala, asa ceva nu se uita nicioadata.
[report=101496308edd80dbc8a]Raport de bătălie: Nord Empire[/report]
[report=101496308edd80dbc8a]Raport de bătălie: Nord Empire[/report]
Ultima editare:
DeletedUser26674
Guest
cea mai frumoasa zi a copilariei.... e ziua plina cu ciresul imens din gradina strabunicilor, rosu sangeriu la inceput de iunie....... plina cu scaldatul in Tazlaul curat ca lacrima, in care mai puneam si ceva castroane cu mamaliga, acoperite cu tifon subtire gaurit pentru a le lua pe seara pline de pesti...... plina de jocurile cu cateaua "Tarzan", prietena devotata si complice in toate prostioarele pe care le faceam cu frate-miu...... plina de capitele de fan daramate dupa truda "mosnegilor" de a le face...... plina de mirosul painii rotunde coapte pe vatra in brutaria C.A.P.-ului din satul copilariei..... plina de saniutele si derdelusurile pe care urlam ca nebunii alaturi de alte cateva zeci de copchii..... plina de randurile de capre, caluti si ursi cu fanfara dupa ele care rupeau incaltarile si curtea omului de atata jucat cand le arata tata suta de lei si alaturi de care visam si noi ca o sa colindam satele si orasele......... plina de atat de multe incat nu mi-ar ajunge un roman sa le povestesc......... alaturi de strabunici, bunici si parinti........
Atașamente
Ultima editare de un moderator:
DeletedUser26670
Guest
Eram la tara. Frumoase vremuri. Erau si verisorii mei. Impreuna faceam numai nazbatii. Fiind vara imaginatia si dorinta de aventura erau nelimitate. Ziua se anunta interesanta inca din zori.
Era sarbatoare. Asa ca ne bucuram din plin pentru ca sarcinile pe care le aveam de facut erau cele clasice-scos apa din fantana si dat mancare si apa la animale. Copii fiind setea de aventura este mare, iar curiozitatea si mai mare. Ce era de facut?! Hai la cules de capsuni si fragi. Padurea era in spatele gradinii. Galetuse? Da. Voie buna? Da. Echipele formate? Da. Totul era organizat si bine pus la punct. Cine umple primul galetusele castiga tot. Toate capsunile si toti fragii adunati!
Si asa porniram cu totii, cu mic, cu mare. Forfota mare in zavoi! Am cautat si cautat pana am umplut tot ce era de umplut. Insa la intoarcere am fost tradat de partenerul meu; ceilalti s-au gandit ca ar fi amuzant sa ma lase in padure. Si au inceput sa o ia la fuga. Doar ca eram eu foarte rapid. I-am prins din urma si am luat un ostatic pe unul din verișorii mei. Si asa am reusit sa ajung acasa si am mancat cele mai bune capsune si cei mai buni fragi din intreaga mea copilarie cuuu cea mai buna smantana de la bunica. Super delicios! A fost o zi EX-TRA-OR-DI-NA-RA!
http://prntscr.com/jqcdu5
Era sarbatoare. Asa ca ne bucuram din plin pentru ca sarcinile pe care le aveam de facut erau cele clasice-scos apa din fantana si dat mancare si apa la animale. Copii fiind setea de aventura este mare, iar curiozitatea si mai mare. Ce era de facut?! Hai la cules de capsuni si fragi. Padurea era in spatele gradinii. Galetuse? Da. Voie buna? Da. Echipele formate? Da. Totul era organizat si bine pus la punct. Cine umple primul galetusele castiga tot. Toate capsunile si toti fragii adunati!
Si asa porniram cu totii, cu mic, cu mare. Forfota mare in zavoi! Am cautat si cautat pana am umplut tot ce era de umplut. Insa la intoarcere am fost tradat de partenerul meu; ceilalti s-au gandit ca ar fi amuzant sa ma lase in padure. Si au inceput sa o ia la fuga. Doar ca eram eu foarte rapid. I-am prins din urma si am luat un ostatic pe unul din verișorii mei. Si asa am reusit sa ajung acasa si am mancat cele mai bune capsune si cei mai buni fragi din intreaga mea copilarie cuuu cea mai buna smantana de la bunica. Super delicios! A fost o zi EX-TRA-OR-DI-NA-RA!
http://prntscr.com/jqcdu5
DeletedUser9334
Guest
Cea mai frumoasa amintire: cand am intrat in cel mai bun prieten al meu cu bicicleta si tot l-am "julit" si dupa 3 ore i-am aruncat din "greseala" o caramida in cap si i-am spart capul, asta fiind in Ajunul de Pasti.
http://prntscr.com/jqe2x0
http://prntscr.com/jqe2x0
Ultima editare de un moderator:
DeletedUser23280
Guest
vacantele imi aduc aminte de balaceala Screenshot by Lightshot
DeletedUser27095
Guest
Cele mai frumoase zile ale copilariei au fost in clasa a 5a cand au facut profesorii greva si nu am mers la scoala 3 saptamani. M-am bucurat din plin de acea vacanta spontana, dar dupa aceea a venit partea nasoala cand a trebuit sa recuperam zilele pierdute sambata...
https://prnt.sc/jqcc7s
https://prnt.sc/jqcc7s
DeletedUser26916
Guest
Cele mai frumoase amintiri din copilarie au fost in vacantele la tara si week-end urile pe care le petreceam periodic acolo. Chiar si acum aibia astept sa ajung acolo (liniste , pace si aer curat). As scrie mai multe despre asta dar maine am examen si in urmatoarele 5 zile la fel )
)DeletedUser27093
Guest
- Stare