Nu pricep ce legatura are?Aaaaa, vrei sa spui ca nu sti nimic, si inveti din postul lui levithan? Mistoo.. iti dau un punct (+1) pentru post, levithan
Un aspect care lipseste cu desavarsire pe acest forum. Pentru analfabeti si amatori ai limbii romane, tutorialul acesta este pentru voi!
Am sa o fac cat de scurta si simpla posibila, pentru o intelegere mai rapida.
Ortografia si punctuatia este ansamblul de reguli care stabilesc scrierea corecta a limbii romane. Semnele de ortografie sunt cratima (-), punctul (.), bara (/), apostroful ('), majuscula (A, B, C, [...], X, Y, Z), punctele de suspensie (...), paranteza ((), [], //), ghilimelele ("."), virgula (,), semnul de intrebare (?) si exclamare (!), etc.
Cratima este un semn ce indica in general rostirea impreuna a doua parti de propozitie diferite.
Bara indica abrevierea unitatilor de masura, despartirea propozitiilor.
Punctul este un semn de punctuatie care marcheaza pauza care se face intre propozitii sau fraze independente ale unui text, precum si incheierea unei propozitii. Dupa punct se pune neaparat un spatiu.
Apostroful indica rostirea si scrierea incompleta a unui cuvant. In alte cazuri marcheaza caderea accidentala in rostire a unor sunete.
Majuscula este o litera mare ce indica scrierea unui substantiv propriu, inceputul unei propozitii.
Paranteza marcheaza in general un adaos in interiorul propozitiei. Ea poate fi notata prin semnele (), [] sau //.
Ghilimelele se folosesc, de obicei, pentru a marca reproducerea intocmai a unui enunt scris de altcineva. Se folosesc semenele "_" si <<_>>.
Punctele de suspenie indica o pauza mare in cursul vorbirii, dar nu marcheaza sfarsitul frazei. Dupa aceste puncte se lasa un spatiu.
Virgula delimiteaza o pauza in cadrul frazei. Dupa virgula se pune un spatiu.
Semnul intrebarii este folosita in cazul unei propozitii interogative. Dupa ea se lasa un spatiu.
Semnul exclamarii marcheaza intonatia frazelor exclamative si imperative. Dupa acest semn se lasa un spatiu.
Doua puncte indica inceputul unei enumerari.
Aici aveti un mic sumar despre punctuatie. Sa va fie mai usor, am marcat cu verde ce e corect si cu rosu ce e gresit.
Punctul:
Folosit corect: O propozitie corecta.
Folosit gresit: O propozitie gresita
Sesizati diferenta, nu?
Virgula:
Folosit corect: Aici, o virgula este necesara.
Folosit gresit: Aici o virgula este necesara.
Majuscule:
Folosit corect: Am fost la pescuit azi.
Folosit gresit: am fost la pescuit azi.
Doua puncte:
Folosit corect: La pescuit am prins: crap, caras si stiuca.
Folosit gresit: La pescuit am prins crap, caras si stiuca.
La fel se abordeaza si cu semnul exclamarii, intrebarii, ghilimele, puncte de suspenie s.a.m.d.
Pe scurt: dupa fiece semn de punctuatie, un spatiu este necesar.
Gramatica este un ansamblu de reguli care descriu formele corecte ale cuvintelor si a propozitiilor. Ea consta in subiectele importante prezentate mai jos.
Substantivul - denumeste fiinte, lucruri, fenomene ale naturii, actiuni sau stari. Substantivul este de 2 feluri, propriu (Maria, Ion) si comun (casa, carte). Substantivele pot fi si compuse (2 cuvinte alipite), de exemplu: zi-lumina. In aceste subtantive, adaugarea unei cratime este necesara, dar desigur exista si exceptii (bunavointa). O regula de aur pentru substantivele proprii, este cea de a fi scrisa cu majuscula. Subtantivele au 3 genuri, masculin, feminin neutru. Acestea descriu fiintele de sex barbatesc/femeiesc, sau lucruri. De asemenea, sa nu uitam de numarul substantivelor, care poate fi singular (masina) sau plural (masini). O alta regula importanta este cea a declinarilor. Aici nu vom intra in detaliu, dar le voi enumara, pentru ca dvs. pe mai tarziu sa va puteti informa in legatura cu ele. Mai sunt cunoscute si sub denumirea de cazuri, care sunt afisate in continuare: nominativ (cine, ce?), acuzativ (care, ce fel de?), genitiv (a, al, ai, ale, cui?), dativ (cui?), vocativ.
Verbul este o parte de vorbire care face legatura cu modul, timpul, persoana si numarul, exprimand stari, actuni. Exista 2 clasificari ale verbului, predicativ (a face un lucru) si copulativ (a fi). Modurile personale ale verbului sunt: personal (exprimarea persoanei), nepersonal (actiuni neferitoare la persoane), predicativ (in cazul in care verbul indeplineste functia de predicat) , nepredicativ (in cazul in care verbul nu indeplineste functia de predicat). In functie de aceste moduri, cele personale au urmatoarele exprimari: indicativ (o actiune prezentata de vorbitor), conjuctiv (o actiune realizabila, care neputand fii realizata in trecut), conditional-optativ (o actiune realizabila in functie de o conditie), imperativ (un ordin, sfat sau indemn). Modurile nepersonale sunt: infinitiv (denumirea actiunii), gerunziu (o actiune in desfasurare), participiu (forma de adjectiv al actiunii), supin (forma verbala). Timpurile verbale sunt: prezent, imperfect, perfect simplu si compus, mai mult ca perfect, viitor si viitor anterior. Conjugarile: I - verb terminat in -a; II - ea; III - e; IV - i.
Pronumele este partea de vorbire care tine locul unui substantiv. Felurile ei sunt: personal (eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele), de politete (dumneata, dumnealui, dumneavoastra, etc), reflexiv (sie, siesi, isi, si, etc), de intarire (el insusi, tu insuti, etc), demonstrativ (acesta, cealalta, aceea, acelasi, etc), nehotarat (unul, una, altul, altii, etc), interogativ (pe cine? pe care? etc.), relativ (a, a, ai ale, etc.) si negativ (nimeni, nimic, etc.).
Adjectivul este partea de vorbire care exprima insusirea unui obiect, acordata in gen, numar si caz. Dupa clasificare, adjectivele pot fi variabile (au o forma si la masculin si la feminin), invariabile (au o singura forma), propriu-zise (bun, rau, verde, etc.). Gradele de comparatie: pozitive (bun), negative (rau), de superioritate (mai bun), de egalitate (la fel de bun ca), superlative (mult mai bun), inferioare (mult mai slab), relative (adjectivul in sine, fara un grad de comparatie).
Alfabetul este totalitatea literelor folosite in scrierea limbii romane. In prezent exista 31, acestea fiind:
- A
- Ă
- Â
- B
- C
- D
- E
- F
- G
- H
- I
- Î
- J
- K
- L
- M
- N
- O
- P
- Q
- R
- S
- Ș
- T
- Ț
- U
- V
- W
- X
- Y
- Z
Fonologia stabileste inventarul de unitati segmentale (vocale si consoane) cu valoare functionala limbii romane. In limba romana, exista urmatoarele unitati: cinci vocale si douzeci de consoane.
Unitatile vocale sunt:
- a
- e
- i
- o
- u
Iar consoanele:
- b
- c
- d
- f
- g
- h
- j
- k
- l
- m
- n
- p
- q
- r
- s
- t
- v
- w
- x
- y
- z
Acestea sunt elementele fundamentale necesare folosirii corecte a limbii romane. Pentru informatii complexe apelati la un motor de cautare.
Linkuri utile:
http://dexonline.ro/
http://dexonline.ro/ghid-exprimare
http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83
Pentru orice altceva, google!
---------
Lucrare licentiata sub GNU/GPL (http://www.gnu.org/licenses/gpl.html). Copyright 2010 leviathan8.
Orice intrebari, sugestii, completari, prin PM.
)ce ai zis??poti traduce propozitia?
)).